Prin aceste cuvinte ale Psalmistului David Biserica noastră exprimă esenţa învăţăturii despre Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos. Înainte de Întruparea Fiului lui Dumnezeu oamenii vorbiseră şi îşi creaseră diferite imagini despre venirea Lui în lume. Însuşi Dumnezeu a vorbit oamenilor în diverse moduri, cum ne spune Sfântul Apostol Pavel: „Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin proroci”. Acum, însă, în peştera din Betleem s-a petrecut ceva mai mult: Dumnezeu S-a făcut om şi S-a arătat nouă Prunc înfăşat şi culcat în iesle. El, Cel Ce este veşnic şi locuieşte în lumina cea neapropiată, a ieşit din veşnicia Sa inaccesibilă şi a venit în mijlocul nostru, făcându-Se asemenea nouă. Întruparea Sa devine astfel pentru noi cea mai mare taină care s-a petrecut sub soare, cum afirmă Sfântul Apostol Pavel: „cu adevărat, mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă”. Cuvintele Psalmistului David şi ale Sfântului Apostol Pavel, Dumnezeu „S-a arătat nouă”, indică însuşi faptul că Dumnezeu nu este o idee sau ceva care trebuie gândit pornind numai de la cuvinte. Dimpotrivă, pentru că Dumnezeu nu este o idee, El a apărut în mijlocul lumii ca Persoană arătându-Se oamenilor în bunătatea şi iubirea Sa. Pe de altă parte, venirea Sa la noi este cea mai importantă descoperire a iubirii lui Dumnezeu şi a luminii Sale care a apărut în viaţa noastră, cum ne spune cântarea de la acest Praznic: „răsărit-a lumii, lumina cunoştinţei”. Deci, Fiul lui Dumnezeu, prin Naşterea Sa din Preasfânta Fecioară Maria, S-a făcut Om, fiind cunoscut de oameni şi iubit de ei. În bunătatea şi iubirea Sa, El a devenit o certitudine mângâietoare care nu putea să ne fie dăruită altfel decât în sărbătoarea Crăciunului.