Editura Mitropolia Olteniei, Craiova 2022
Filosofia medievală este pusă în lumină într-un mod magistral de către Părinții Bisericii, fiind determinantă atât pentru dezvoltarea gândirii filosofice în general, cât și pentru relația dintre filosofie și teologie. Gândirea filosofică medievală are rolul de a accentua valențele teologiei Evului Mediu , raportarea Părinților la dimensiunea filosofică, fiind marcată de asimilare plină de discernământ și caracterizată de un profund proces integrator, dimensiuni necesare constituirii unei cunoașteri obiective referitoare la Dumnezeu, om și lume.
Faptul că filosofia medievală s-a dezvoltat în sânul Bisericii, ca „ancilae theologiae”, a avut două consecințe nefaste: 1) întreaga perioadă a fost demonizată, fiind pe nedrept considerată ca „întunecată” și 2) prezentarea acestei filosofii în modernitate și postmodernitate, se face cu eludarea Părinților Bisericii și cu hiperbolizarea filosofilor necreștini (Maimonide, Averroes ) sau a celor eterodocși ( Toma D Aquino).
Cartea de față reprezintă o modestă încercare de valorizare a contribuției Părinților Bisericii, care s-au aplecat în teologhisirea lor la dimensiunea filosofică; este vorba în special de Fericitul Augustin în spațiul occidental și cu deosebire de Sfântul Dionisie Areopagitul, de Sfântul Maxim Mărturisitorul și de Sfântul Ioan Damaschin în spațiul răsăritean.
Toți aceștia ne-au lăsat o impresionantă și valoroasă zestre intelectuală și duhovnicească, atât teologică, cât și filosofică creștină.