Preasfinţitul acad. dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei, Mitropolitul Olteniei şi decanul Facultăţii de Teologie din Craiova, însumează 661 de pagini şi a fost publicată de curând la Editura „Mitropolia Olteniei”. Realizată în condiţii grafice impecabile, noua apariţie editorială a Mitropolitului Olteniei aduce un plus de valoare în spaţiul academic al teologiei româneşti.
Dimensiunea mistică a Ortodoxiei a constituit dintotdeauna elementul-cheie al tuturor elaborărilor teologice. Această afirmaţie se poate justifica prin faptul că, dincolo de teorie, în tradiţia Bisericii noastre primează întâlnirea cu Mântuitorul Hristos, scopul suprem spre care tinde toată făptura „cea înţelegătoare”. Dincolo de zgura cuvintelor, experienţa mistică a sfinţilor însumează în sine dialogul apofatic dintre Duhul lui Dumnezeu şi duhul omului. În acest context, teologhisirea ia forma unei veritabile mărturisiri de credinţă, izvorâte din cele mai profunde trăiri personale şi aşezată în scris spre slava lui Dumnezeu şi a Sfintei Sale Biserici. Asemenea capodopere, atât de rar întâlnite în actualitatea secularizată a lumii noastre, au menirea de a aduce eternitatea timpului sacru în efemeritatea şi nimicnicia vieţii noastre.
Mistica ortodoxă, moştenire nepreţuită în Biserica lui Hristos
Sub aceste criterii se desfăşoară impresionanta tratare a IPS Irineu. O laborioasă abordare academică, cu notă de experienţă mistică, am putea spune, care aşază sub semnul prezentului faptele şi trăirile pline de măreţie ale unor bărbaţi desăvârşiţi în lumina negrăită a Harului Dumnezeiesc. De aceea, „atunci când nevoitorul este cuprins de harul lui Dumnezeu, tot ceea ce el simte nu poate fi cuprins în cuvânt” (p. 17). Materializarea acestui strigăt lăuntric reprezintă adevărata moştenire a Bisericii peste veacuri. Această dinamică lăuntrică a ideilor este surprinsă de Mitropolitul Olteniei în lucrarea de faţă printr-o interesantă prezentare sistematică. Iată cum este justificată transpunerea în scris a ideilor mistice la Părinţii Orientali: „Deşi experienţa duhovnicească a sfinţilor este tainică, totuşi Părinţii Bisericii nu ne-au lăsat într-o totală ignoranţă, ci s-au străduit s-o descrie într-un oarecare fel pentru a o comunica şi altor iubitori de viaţă duhovnicească. În urma acestor destăinuiri, este adevărat, s-au pierdut multe din adâncurile trăirii mistice, tocmai pentru faptul că s-a încercat să se transpună în cuvinte ceea ce este prin definiţie de negrăit. Evident, destăinuirea celor trăite de Părinţi s-a făcut în limitele culturii lor, cu cuvintele şi imaginile pe care le-au dobândit prin educaţia şi trăirea lor. Din acest motiv exprimările lor, uneori, par să fie contradictorii, dar fără îndoială că în esenţă relatarea lor mistică este aceeaşi. Acest fenomen se datorează faptului că prezentarea lor are în vedere unirea sufletului cu Dumnezeu în iubire, şi nu în descrierea vreunei simţiri psihologice. Alteori, în aceste mărturisiri, diferenţele sunt atât de departe de linia tradiţională, încât unii au pus chiar la îndoială ortodoxia conţinutului lor. Am putea datora acest lucru fie filosofiei greceşti, fie influenţelor străine duhului eclesial de care unii trăitori erau tributari. Pe aceştia Biserica nu i-a primit în rândul Părinţilor duhovniceşti, ci dimpotrivă, i-a condamnat ca eretici” (pp. 18-19).
Un veritabil rezumat patristico-ascetic
Lucrarea IPS Mitropolit Irineu este împărţită în şase secţiuni mari, distribuite la rândul lor pe capitole şi subcapitole. Abordarea este una susţinută etapic, realizând o analiză completă care porneşte de la experienţele mistice primare, analizate în primul capitol sub tema „Mărturisirea de credinţă în Mântuitorul Hristos şi martiriul în Biserica primară”, trece prin „filosofia religioasă şi experienţa personală în viaţa şi opera lui Origen” (cap. II), tratează „Experienţa soteriologică a „Logosului care coboară la mine” în teologia Sfântului Grigorie Teologul” (cap. III) şi „Epectaza ca experienţă mistică întru nesfârşita adâncire a sufletului în Dumnezeu în mistica Sfântului Grigorie de Nyssa” (cap. IV), ca în final să detalieze problema „Experienţei comuniunii prin cunoaştere şi îndumnezeire la Sfântul Vasile cel Mare” (cap. V) şi a „Experienţei spirituale şi ecleziale a monahului în scrierile Sfântului Ioan Casian” (cap. VI).
După cum se poate vedea, lucrarea Înalt Preasfinţiei Sale se constituie ca un veritabil rezumat patristico-ascetic al celor mai importante experienţe şi consemnări păstrate în viaţa şi tezaurul scris al Sfintei noastre Biserici.
„Este Origen eretic?”
Întrucât ar fi de-a dreptul imposibil să trecem în revistă multitudinea şi densitatea temelor abordate de autor, ne vom opri asupra câtorva idei desprinse din conţinutul lucrării. Astfel, după capitolul dedicat experienţelor mistice desprinse din viaţa şi opera marelui scriitor, autorul lansează o provocare, inedită pentru teologia actuală. Sub haina unei întrebări retorice, „Este Origen eretic?”, IPS Irineu nu încearcă să facă o apologie a controversatului autor alexandrin, ci doreşte ca, prin puterea unei argumentaţii cât mai obiective, să evidenţieze valoarea autentică a gândirii sale: „Cum am putea gândi, chiar astăzi, că învăţătura favorită a lui Origen despre preexistenţa sufletelor, inclusiv a sufletului lui Hristos, şi căderea lor, în care se regăseşte în mod constant, nu este eretică? Cine ar putea scuza gândirea sa despre Sfânta Treime, fără să ţină cont de expresiile subordinaţioniste care se aseamănă oarecum cu cele ale lui Arie şi ale partizanilor acestuia, chiar dacă afirmaţiile despre naşterea veşnică a Fiului din Tatăl nu îngăduie această apropiere?” (p. 305). Pe de altă parte, „după cum s-a putut constata, temele mistice din învăţătura lui Origen vizează atât pe Dumnezeu, cât şi pe om, orientarea sa mistică, de factură platonică, constituindu-se în jurul revelaţiei model-imagine. După el, lumea divină a tainelor este similară lumii platonice a ideilor, având existenţă şi inteligibilitate desăvârşită, iar lumea sensibilă este o imagine a tainelor şi are o realitate numai participată şi intenţională” (pp. 305-306). Din cele arătate, recunoaştem aşadar dorinţa autorului de a-şi impulsiona cititorii spre descoperirea răspunsului la această întrebare.
Unirea mistică cu Hristos la Sfântul Grigorie Teologul
Experienţa mistică a „Logosului care coboară în mine”, specifică hristologiei Sfântului Grigorie Teologul, este descrisă de autor în contextul teologiei „unirii tainice cu Dumnezeu în iubire”. Viaţa celui cu sufletul inundat de prezenţa desăvârşită a harului dumnezeiesc transcende realitatea creată şi, fără să o urască, „poartă în sine însuşi totdeauna curate chipurile dumnezeieşti, neamestecate cu chipurile pământeşti înşelătoare” (p. 349). „În felul acesta – notează Mitropolitul Olteniei -, omul ajunge în relaţie cu divinul, „oglinda nepătată a lui Dumnezeu şi a celor dumnezeieşti”. În această comuniune, el „primeşte Lumina în locul luminii” şi, cu nădejde, chiar de pe acum, roadele veşniciei, adică „petrecerea cu îngerii şi cu toţi sfinţii în Duhul lui Dumnezeu”” (p. 349).
În concluzie, putem spune că lucrarea IPS Părinte acad. dr. Irineu reprezintă cu mult mai mult decât ceea ce am putea numi o simplă carte. Creditată de o elaborare minuţioasă şi aşezată într-o formă cu totul specială, tratatul „Experienţe mistice la Părinţii Orientali”, vol. II, se poziţionează valoric alături de cele mai importante elaborări mistice realizate până în prezent în teologia românească.
Sursa: Ziarul Lumina, Ediţia de Oltenia