Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2020, ISBN 978-606-731-079-5
Lucrarea cu titlul A doua Epistolă sobornicească a Sfântului Petru: introducere, traducere, comentariu și teologie (Ed. Mitropolia Olteniei, 2020) reprezintă o analiză detaliată a „testamentului spiritual” al Sfântului Apostol Petru, o scriere didactică ce prezintă legături foarte strânse atât cu prima Epistolă petrină, cât și cu Epistola Sfântului Iuda. Teologia acestei cărți neotestamentare este conturată în special în jurul ideilor hristologice, soteriologice și eshatologice, dezvoltate prin intermediul deselor exortații adresate cititorilor creștini. În nicio altă parte a Noului Testament nu este afirmată atât de clar inspirația Sfintei Scripturi (1, 20-21). De asemenea, tot aici găsim prima mențiune despre o colecție deja existentă a corespondenței pauline, privită ca o parte integrantă a canonului scripturistic (cf. 3, 15-16). În fine, pe lângă învățătură sa hristologic-soteriologică, ce poate fi sintetizată în expresia unică „părtași ai firii dumnezeiești” (1, 4), Epistola abordează una dintre temele fundamentale ale literaturii Noului Testament: Parusia Domnului (a Doua Venire a Domnului). Cartea este prefațată de Pr. Prof. univ. dr. Constantin Preda, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, care, pe lângă recomandarea lecturii sale studenţilor, slujitorilor sfintelor altare şi tuturor cititorilor Sfintei Scripturi, apreciază caracterul ştiinţific al lucrării, ce se remarcă prin acurateţea traducerilor şi analizelor lingvistice, aşezarea în tradiţia hermeneutică ortodoxă, puterea de sinteză a comentariilor și studiilor precedente, bibliografie exhaustivă și o notă clară de originalitate. Astfel, comentariul de față acoperă o lacună existentă în literatura teologică de specialitate și se înscrie în rândul preocupărilor mai noi ale exegeților bibliști, atenți la punerea în valoare a corpusului Epistolelor sobornicești. Volumul se articulează pe patru părți esențiale, așa cum se anunță încă din subtitlul scrierii: o parte isagogică ce atinge principalele puncte legate de paternitatea, autoritatea, structura și datarea scrierii, traducerea propriu-zisă a textului petrin (evidențiat grație coloanei bilingve care cuprinde și textul standard grecesc), o parte mai consistentă concretizată într-un comentariu foarte elaborat al textului propriu-zis (verset cu verset, am putea spune chiar cuvânt cu cuvânt), raportat în permanență la originalul grecesc și, de asemenea, o parte finală care pune în valoare principalele teme teologice ale scrisorii (învățătura trinitară, cea eshatologică, anghelologică, soterologică, inspirația Sfintei Scripturi etc.).