Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2020, ISBN 978-606-731-071-9
Lucrarea „Biserica Ortodoxă și mișcările religioase” vine ca un răspuns la schimbările apărute și pe plan religios în societatea românească. Autorul a expus aici succind istoria fenomenului heterodox ajută cititorul să înțeleagă fenomenul produs, introducându-l în cursul logic al evenimentelor. Autorul reușește să prezinte, pe de o parte, o abordare proprie a relației dintre Biserica Ortodoxă și mișcările religioase, și anume din perpectiva misiunii și prozelitismului. Pe de altă parte, autorul arată că, reprezentanții unora dintre noile mișcări religioase, plecând de la modul greșit de a vedea țara noastră ca terra deserta, se raportează la ortodocșii români printr-o falsă misiune – în realitate fiind un prozelitism incisiv, abuziv și lipsit de respect – și aplică diverse moduri în scopul convertirii românilor ortodocși la noi culte și grupări religioase.
Lucrarea de față este împărțită în Introducere, patru capitole și conluzii. In Introducere autorul prezintă actualitatea și necesitatea abordării acestei teme în contextul integării europene și deschiderii granițelor României, ceea ce a dus la o pătrundere masivă a misionarilor și propovăduitorilor altor concepții și credințe. În capitolul I se tratează despre misiunea Bisericii Ortodoxe, abordată din perspectivă istorică, evidențiind etapele și factorii importanți ai misiunii și analizând implicațiile teologice ale misiunii Bisericii Ortodoxe. Concluzia este că Biserica Ortodoxă, de la Mântuitorul Iisus Hristos și până astăzi, a lucrat și continuă să lucreze misionar ca o continuitate a misiunii Divine, corect fundamentată dogmatic, aplicată în mod nobil și respectând libertatea celui căruia i se propune.
Capitolul al doilea oferă o imagine de ansamblu a fenomenului prozelitismului. Incursiunea în istorie evidențiază câteva repere ale acestui fenomen negativ, ușor de identificat în activitatea unor propovăduitori de azi ai noilor credințe. Cititorul va fi surprins să găsească aici și o expunerea factorilor de vulnerabilitate la prozelitismul heterodox.
Capitolul al treilea prezintă o analiză a principalelor grupări religioase creștine și necreștine, mai vechi sau mai noi, care sunt active din punct de vedere prozelitist în țara noastră. Sunt prezentate 22 de grupări heterodoxe aparținând mișcărilor religioase vechi și noi, la care autorul analizează, alături de repere istorice referitoare la apariția lor, aspecte precum: venirea în spațiul românesc, evoluția numărului de membri, metodele specifice de prozelitism, existența și tipul relațiilor oficiale cu Biserica Ortodoxă.
Ultimul capitol, al patrulea, tratează raportul dintre Biserica Ortodoxă și mișcările religioase. Aici autorul se referă în primul rând la consecințele sau urmările misiunii divine realizată de și în Biserică pe plan personal dar și familial, eclezial și social precum și la efectele prozelitismului pe plan personal, familial, comunitar, dar și din perspectiva grupului religios din care a plecat cel racolat. Efectele misiunii sunt prezentate ca fiind bune iar efectele prozelitismului sunt în cea mai mare parte negative. Pornind de la aceasta devin necesaree o serie de măsuri, motiv pentru care autorul propune în lucrarea sa și un plan aplicabil de prevenire, stopare și contracarare a prozelitismului. În finalul capitolului IV sunt este analizată relația dintre culte între limitele toleranței și intoleranței. Sunt expuse, comparativ, percepția pe care Biserica Ortodoxă o are față de grupările heterodoxe prozelitiste și percepția pe care grupările neo-religioase o au față de Biserica Ortodoxă, aspecte care pot determina toleranța și cunoașterea reciprocă. În partea de Concluzii, părintele Gabriel Sorescu arată că Biserica Ortodoxă este încă păstrătoare a unei forme de misiune corectă, onestă, bazată pe principiile evanghelice trasmise de Domnul Iisus Hristos. Prin acest tip de misiune Biserica se propune lumii delicat, nobil, rugându-se și așteptând mântuirea tuturor.